Herpes zoster este o boala infectioasa acuta, specifica pacientului adult, dar destul de frecventa si la copii, cauzata de virusul varicelo-zosterian. Infectia primara produsa de acest virus provoaca varicela (varsatul de vant) cele mai frecvente imbolnaviri producandu-se in copilarie.
Evolutia acesteia este de 1-3 saptamani, vindecarea fiind de obicei fara sechele si imunitatea ce apare in urma acestei infectii este durabila, protejand organismul de o reinfectare. La unele persoane virusul ramane cantonat la nivelul ganglionilor spinali si nervilor cranieni pentru o perioada lunga de timp, fara nici un fel de simptomatologie.
Exista situatii in care virusul se reactiveaza (boli, traumatisme locale, stari casectizante, cura de slabire, oboseala, scaderea imunitatii), moment in care acesta se multiplica si afecteaza specific unul sau cateva traiecte nervoase. Semnul distinctiv este afectarea cutanata pe dermatoame (tegumentul aferent unui nerv), unilaterala(ex. pe hemitorace) cu linie mediana de demarcatie evidenta intre partea dreapta/stanga a corpului, cu buchete de vezicule asemanatoare herpesului simplex, pe fond eritematos.
Clinic, debutul este aparent fara nici o cauza si debuteaza cu durere locala manifestata prin furnicaturi, usturime, hiperestezie pana la durere intensa cu cateva zile inainte(1-4 zile) de aparitia leziunilor. Durerea creste in intesitate odata cu debutul bolii. Pacientii pot prezenta semne asemanatoare unei viroze respiratorii: febra, cefalee, astenie. Pe tegumentul afectat apare roseata si eventual un usor edem, iar la scurt timp pe suprafata lui se dezvolta buchete de vezicule pline cu continut sero-citrin ce devine treptat purulent. Acestea se vor rupe, lasand in urma eroziuni ce se acopera de cruste persistente, in medie 7-10 zile.
In functie de profunzimea leziunilor, local pot ramane dupa vindecare: usoara atrofie, leziuni restante pigmentare si chiar cicatrici. Eruptia caracteristica se produce in valuri, asemanatoare celor din varicela(varsatul de vant), la intervale de cateva zile, timp de 2-4 saptamani. Zonele cele mai afectate, in ordinea frecventei sunt: torace, cap, gat si membrele superioare. In cazul afectarii nervilor cranieni pot apare si alte manifestari: pareza faciala(nervul facial), vezicule la nivelul cavitatii bucale(nervul trigemen), afectarea conjunctivala si ale altor componente ale globului ocular.
Persoanele cu herpes zoster sunt contagioase prin leziunile cutanate, putand transmite virusul persoanelor ce nu au facut varicela. De aceea este foarte important sa fie izolate la domiciliu si sa nu intre in contact cu copii, gravide si persoane adulte neimunizate.
Tratamentul trebuie instituit cat mai rapid deoarece, desi evolutia este autolimitata, fara complicatii in general, riscul major este de persistenta a durerii dupa vindecarea leziunilor. Riscul este cu atat mai mare, cu cat debutul bolii se produce la varste mai inaintate. Algia postzosteriana se poate manifesta de la o simpla senzatie de furnicaturi, hipersensibilitate la stimuli normali, pana la dureri atroce, care altereaza calitatea vietii bolnavului, cu tulburari de somn si care necesita tratamente puternice antialgice si sedative pe perioade lungi de timp, uneori chiar toata viata.
Tratamentul local al leziunilor presupune topice: antivirale, cicatrizante, antipruriginoase. Se vor administra de la primele semne pana la cicatrizarea completa. Dupa caderea crustelor, uneori se recomanda geluri/creme ce previn formarea cicatricilor cheloide(in leziunile necrotice, profunde). Tratamentul general trebuie sa includa, pe langa tratamentul antiviral(aciclovir, valciclovir, brivudina), urmat conform schemei recomandate minim 7 zile, si un tratament antialgic si antiinflamator pe o perioada mai lunga, de cateva saptamani. In cazul algiei postzosteriene, acest tratament pentru durere poate fi prelungit luni/ani de zile.