La nivel cutanat, virusurile pot produce o serie de leziuni cu aspect clinic, risc de contagiozitate si risc de transformare maligna diferit functie de tipul de virus contractat. Clinic, aspectul poate fi sub forma unor vezicule (forma intalnita spre exemplu in varicela, herpes zoster, herpes sipmlex), pete rosii (macule) (specific pojarului, pojarelului si exantem nespecific viral), forma pseudotumorala papilonata, moale (papiloamele virale) sau keratozice (verucile vulgare). Riscul de contagiozitate este scazut in cazul papiloamelor virale (skin tag), mediu pentru verucile vulgare si inalt in cazul herpesului simplex, varicelei sau zosterului. Majoritatea leziunilor virale nu au risc de transformare maligna, dar in cazul anumitor tulpini de HPV (human papiloma virus) s-a demonstrat ca acestea pot sta la baza transformarii.
VERUCILE VULGARE – Exemple
Acest tip de leziuni cutanate reprezinta unul dintre cele mai frecvente motive de prezentare in cabinetul de dermatologie. In randul copiilor, boala este frecventa mai ales la varsta de 5-10 ani, pana la 20-25% dintre consultatiile de dermatologie pediatrica avand acest diagnostic. Statistic unul din patru oameni a avut cel putin o leziune de acest gen in cursul vietii.
La originea bolii sta cel mai frecvent tipul 2 de HPV, dar mai poate fi dat de tipul 4 si 7.
Care este modul de transmitere? Leziunile preexistente la nivelul pielii (taieturi, intepaturi, leziuni de grataj, bataturi) reprezinta porti de intrare ale virusului. Contagiozitatea presupune contactul intim intre leziunile preexistente si virusul provenit de la persoanele infectate. Bazinele de inot, piscinele, cabinele de dus, salile de sport, colectivitatile de copii (crese, gradinite, scoli) reprezinta cele mai frecvente surse de infectie.
Virusul odata contractat poate sa persiste la nivel celular fara a produce leziuni o perioada lunga de timp, iar in perioade de imunodepresie ale organismului(scadere in greutate, cure de slabire, boli, perioade de crestere brusca) sa se activeze si sa determine aparitia leziunilor tipice in cateva saptamani. De aceea, multi pacienti nu pot determina cu exactitate momentul infectarii. Durata medie de incubatie(perioada de la infectare pana in momentul aparitiei leziunii) este de 2-4 luni.
Tipic, apar formatiuni keratozice predominant la nivelul mainilor, dar se pot manifesta oriunde pe corp, daca a existat o leziune ce a favorizat infectia. Initial, apar papule(leziuni usor denivelate), mai deschise la culoare si de aceea, de multe ori sunt confundate cu bataturile sau iritatiile cutanate. In evolutie, ele devin keratozice si capata un aspect conopidiform, cu santuri pe suprafata si aspre la palpare. Leziunile localizate la nivelul fetei si gatului pot lua aspect filiform, mai ales periorificial(in jurul ochilor pe pleoape, in jurul narilor sau buzelor).
Existenta unei leziuni la nivel cutanat presupune risc de contagiozitate atat pentru pacient cat si pentru persoanele din jur. De aceea, desi exista posibilitatea de a dispare spontan, fara nici un fel de tratament, dupa o durata medie de luni de zile(6-12 luni), este bine ca orice leziune nou aparuta sa fie tratata. Statistic, jumatate din leziuni dispar spontan dupa 2 ani de evolutie.
Tratamentul verucilor este variat si in general se bazeaza pe distructia leziunii imediata(cauterizare) sau treptata(solutii keratolitice, crioterapie, aplicatii locale de azot lichid) cu sau fara asocierea unor produse destinate cresterii imunitatii. Optarea pentru keratoliticele locale are avantajul de a obtine vindecarea fara cicatrici, dar dezavantajul unei perioade mai lungi de tratament(4-6 saptamani). Prin cauterizare rezultatul este imediat, dar are dezavantajul durerii locale cateva zile dupa interventie si posibilitatea de aparitie a unei cicatrici(arderea leziunii se face cu margine de siguranta pentru a nu exista riscul de recidiva locala).
Caz 1 – Veruci vulgare inainte si dupa cauterizare
Caz 2 – Veruci vulgare inainte si dupa cauterizare
Caz 3 – Veruci vulgare inainte si dupa cauterizare
